33 replies to this topic

[TEFF]

dupa parerea mea, cea mai tare poezie este urmatoarea:
"AFARA PLOUA!"
autor: de cel mai inalt rang

[Robotelu]

Eminescu vs. Shakespeare


I love you atat de tare
Incat I believe ca mor,
You are so incantatoare
Oh, my dear, cat te-ador.

When I go la brat cu tine
Ma simt very magulit
Ca are looking toti la mine
Oh, I'm so, so fericit.

All ar fi atat e bine .
But you see, nu-i chiar asa
Caci I tell ce simt in mine
Dar tu smile si smile intr-una
And I think ca spun traznai.
Please don't face pe nebuna
Si mai look in ochii mei.


Understand? I love you draga
Cum the hell sa-ti mai vorbesc
You are totul pentru mine
And I want sa te-ntalnesc.

But is difficult, vezi bine
Caci your mother is pe faza
Si din five in five minute
Carefully te controleaza.

[dudu]

La vanatoare. Ceausescu vede o cioara. POC! Cioara nimic. POC! N-o nimereste. Devine nervos. Lingaul de serviciu, Arian Paunescu, incearca sa salveze situatia:

Priviti aceasta cioara: desi moarta, zboara!
Acolo sus pe cer o tine doar dragostea de tara!
Aceasta este cioara, aceasta este glia;
Traiasca Ceausescu, Traiasca Romania!

[Robotelu]

Două fete şi-una slută

Două fete şi-una slută
Au plecat ca să se... plimbe
Aerul să şi-l mai schimbe
Fraierul să şi-l mai schimbe
După ce făcură o tură
Le veni un chef de... peşte
Cum le place la neveste.
Fata mamii cea fudulă
Care stă în cap de... masă
Şi mâncă mâncare-aleasă
Îi dădu cu ardei iute
Când mănânci îţi vine-a... spune
Ah, ce mai bucate bune!
Sărmăluţe cu mercur
Când mănânci să dai din... coate
De atâta bunătate.
Mândro, dacă eşti sătulă
Şi de mine, şi de... casă
Ia-ţi bagajul şi mă lasă!

[Robotelu]

Maseaua

(de Eu )

In camera de camin
Stau si ma gandesc putin
"Hai sa scriu o poezie,
Ca si altii tre' sa stie
Ca inca de pe la 2
Sunt treaz, dar nu ca as vrea;
Ci ma doare... maseaua."

Insa ce mi-e cu mirare
E de ce dreaq ma doare!?
Ca dintii mi-i curatam
Periam, apoi clateam...
Poate ca mai trebuia
Sa fac oare si-altceva!?
Bat'o Dumnezo' masea!

Noroc c-un al meu coleg
Care de saptamani bune
A luat de la "tata-socru"
Juma' de rachiu de prune
Si-uite-asa, cand ma mai doare
Fara sa fac tevatura,
Mai iau cate-o mica gura...

... si apoi o dau afara
Da' se mai intampla, de!
Sa mai si alunece
Pe al gatului traseu.
Asadar si prin urmare
Cat inca nu ma mai doare
Va salut si zic incet:
"Da-ma dreaq de poet!"!

[gbrgeorge]

Esti nebun

[5 0 R ! N]

ADIO, CHIORULE!

Tovarăşe Ceauşescu
Fă-i chemare lui Băsescu
Pîn' la toamnă s-o mierlească
Să nu se mai chinuiască.
Să-l vedem pe catafalc
Fardat cu pudră de talc.
Să-l vedem cu floarea-n gură
Lecuit de băutură.
Ia-l, Nea Nicule, la tine
Că ne face de ruşine.
Planeta rîde de noi
N-a văzut aşa gunoi!
Era pînă şi Rîmaru
Mai normal ca Marinaru!
Monstrul de Idi Amin
A fost parcă mai creştin.
Plînge specia umană
De-o astfel de lighioană.
Totul e urît la el:
Nume, faţă, cerebel.
Zici Băse - zici Butan Gas
Lumea se ţine de nas.
Nume stupid şi jenant
(Trece cu deodorant).
Doamne, ce păcat plătim
Şi ce blestem ispăşim?
Ne-ai dat o caricatură
Un beţiv spurcat la gură.
Nici măcar nu e român
Ci os de tătar păgîn.
Acu' zici că a crăpat
Mitocanul *** Pictat
Dar uite-l c-a înviat!
Fiindcă-i posedat de draci
(Neam de vechi aurolaci!)
Hai, Nea Nicu, nu fi rău
Cheamă-l tu la pieptul tău
Şi bagă-l cu capu-n smoală
Pînă o să dea în boală.
Dacă cere de băut
Dă-i, Nea Nicule, un şut.
Dacă cere o ţigară
Vîră-i o sîrmă în nară.
Iar dacă vrea şi gagici
De-Andreea Pora ce zici?
Pentru un aşa nebun
Şi iadul este prea bun.
Deci, ne-am înţeles, Nea Nicu?
Scapă-ne tu de limbricu'
De ciuma portocalie
(Nu sînt mulţi, numai fo mie).
E o ură în popor
Cruntă împotriva lor.
Românii, dac-ar putea
Pur şi simplu i-ar linşa!
Acest an, 2010,
Veţi vedea ce se petrece:
Chiorul va crăpa-n spital
Sau aruncat la canal!

[WoodenPints]

Imi plac mult poeziile scrise de Bacovia.

Si asta:

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai…


Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.
Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.

O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.


Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un întelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l întinde.

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.

Cei care are pâine de astazi pâna mâine
Si-un strop de apa rece în ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?

Când zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le în taina, ascundele-n tacere.
Atât timp cât ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai
Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.

Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.
Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
Straini suntem oriunde. Ni-i casa în tarâna.
Bea - si termina-odata cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine
Mi-a pus în mâna cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis cainta si mintea îngereste.
Dar timpul, fara mila - si roza desfrunzeste..

Putina apa si putina pâine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.

Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?

Batrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcana.
Acum buzele tale îmi sunt si vin si cana.
Mi-ai umilit mândria si biata ratiune,
Mi-ai sfâsiat vestmântul cusut de-ntelepciune.

Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

Omar Khayyam

[5 0 R ! N]

POEZIA “BETIA”

1.O,tu scumpa bautura,
Ce de mult ma ispitesti,
Cum imi curgi frumos in gura,
Sufletul sa-mi incalzesti.

2.Ce iubim mai mult pe lume
E sa bem si sa boram,
Iar la gura s-avem spume
Si pe jos sa ne taram

3.Berea-i buna cand e rece,
Mai ales cand e degeaba.
Cand o bei tristetea-ti trece.
Stiu baietii cum sta treaba.

4.Langa bere bagam vin.
Negru,alb nu prea conteaza.
Dupa care-i dam cu gin,
Ca e bun si ne tenteaza.

5.Ca sa ne-mbatam toti turta
Dam cu vodka cat cuprinde.
Dai capac si-o ai in burta
Si betia se aprinde.

6.La boboci toti dam in cor
Fiecare cu ce are.
Tu cu vodka,eu lichior,
Unii dau si cu mancare.

7.Dupa atata bautura…
Ochii vad incrucisat.
Nu mai pot sa tac din gura
Si de mers…nu m-am riscat!

8.Mai tarziu,spre dimineata,
Ai pus ochii pe-o gagica.
Borasti in tufis cu greata
Si te-ndrepti spre ea cu frica

9.Cand ajungi chiar langa ea,
Ii ragai suav in fata
Si,frumos,o-ntrebi ce bea
Si ce vrea sa faca-n viata.

10.Dupa ce primesti o palma
Si-un genunchi intre picioare,
Iti spui clar ca ea-i de vina
Si te-ntorci printre pahare.

11.Mahmureala e mortala
Dar nu-ti pasa,azi te-mbeti!
Arunci mereu cu borala.
Asta la scoala nu-nveti.

12.Acasa ajungi beat muci
Dupa care cazi in freza.
Te trezesti si zici din buci:
“Ba…eu astazi aveam teza!”

[Adiere]

Cand plang tu simti
Cu roze ma alinti
Daca-n ceruri vei pleca
Promite-mi ca ma vei lua.
Chiar de zi as plange
Din toata inima
Plang de bucurie
Si-mi rade lacrima
Am sa ies din casa sa ma plimb pe strazi
Si de nimic nu-mi pasa
Stiu ca tu ma veghezi
Esti raza printre nori
Esti soarele din zori
Tu esti roua din flori
Un inger pe Pamant
Adus de ploi si vant

[Adiere]

SCÂNCET - versuri de Lelia Mossora - recită ADY MOLDOVAN

[Robotelu]

Eminescu , răsucindu-se în mormant ...

A fost odată ca-n povesti,
A fost , de-ar mai fi iară ,
Din neamuri tracice , regeÅŸti,
O prea frumoasă ţară.

Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.

Mă doare-n suflet când privesc
La tot ce se întamplă ,
Şi in mormant mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă .

Eu nu mai simt miros de tei
În viata mea postumă ,
Nu văd nici vajnici pui de lei ,
Doar mucegai şi humă .

Luceferi nu mai strălucesc
Cand ţara e o rană ,
Copiii mamele-ÅŸi bocesc ,
Ca n-au în blide hrană .

Cântat-am graiul românesc ,
Această dulce limbă .
Dar astăzi , cei ce-o mai vorbesc
Prin alte ţări o schimbă .

Degeaba le-am lăsat cu dor
O "Doină", să tresară !
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară .

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi ,
Din Nistru până-n Tisa .
Moldova-i astăzi jumătăţi .
Cât rău făcutu-ni-s-a !

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie ,
Şi m-am rugat de-atâtea ori
Mai bine să vă fie .

Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar .
Acum n-aveţi nici linguri ...


O , biet popor român sărac
Cu-o ţară prea bogată !
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată !

Şi dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii ,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii !

Cu trupe de comedianţi
Numindu-le partide ,
Sunteţi românii emigranţi
Din Rai în ţări aride .

Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria .
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România .

Mihai Viteazu v-a lăsat
O ţară mai rotundă .
Voi azi aţi scoc-o la mezat,
Străinii vă inundă .

Aveţi întinsul Bărăgan ,
Şi nu aveţi o pâine .
Aveţi şi turme şi ciobani ,
Dar duceţi vieţi de câine .

Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă ,
Păduri de brazi ce vă sunt fraţi ,
Şi flori în poieniţă .

Aveţi o deltă ca-n poveşti ,
Vedeţi să nu v-o fure ,
Atâtea ape , atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure ...

Nici vii pe deal nu mai zăresti ,
Livezile se-uscară ,
Când mărul Ţarii Româneşti
Se-aduce de afară .

Nu vine Mircea cel Batrân ,
Nici Åžtefan de la Putna ,
Să vi-l alunge pe păgân
Cand voi lăsat-aţi lupta !

Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin ,
De-atâta delăsare .

Nu voi a vă-nvăţa de rău
Ci-ncerc a vă-nţelege .
De ani şi ani cădeţi în hău ,
Nimic nu vă mai merge .

Ruşine să vă fie-n veac
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii !

Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi
Să vă înece-n smoală ,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În ţara voastră goală ...

[Adiere]

Absurdul



Pe o stradă lungă-scurtă,
Un om se ducea venind.
N-avea cap şi n-avea gură,
Åži mergea singur vorbind,
Şi-n tăcerea lui profundă,
Se-auzea bolborosind...

La lumina orbitoare,
A unui felinar cam stins,
Un poet citea-n picioare,
Dar era pe burta-ntins.

Şi în noaptea-ntunecoasă
Soarele lucea pe cer,
Iară eu cu barca-n casă,
Ma plimbam ca un boier,
Vedeam oameni de hârtie
Şi cu dinţi de caşcaval,
Dansau rumba pe o sârmă,
Şi mâncau carne de cal.

[uburege]

Molia nr. 22 din volumul de debut "Poezii cu molii", de Doina Postolachi.
Cui ii place, ii daruiesc o molie din vis. Cui nu-i place, poate citi cartea. Se vinde impreuna cu o doza de naftalina


Molia Arhitect

Moliile, ca niÅŸte eoni de uitare,
Å£es, din vidul din palton,
o siluetă.
Silueta încape numai bine în palton,
atât cât să se încălzească,
între marginile sale
din lână.

Nudul vidului
Å£esut de eonii de uitare.

Nudul vidului din palton,
însingurat şi nevăzut,
uitat de orice-mbrăţişare.