Potrivit cercetărilor, copiii care au l?ngă ei un c?ine sau o pisică ? cel mai adesea - sunt avantajaţi din mai multe puncte de vedere.
Copiii care trăiesc alături de un animal de companie au o imunitate mai bună şi interacţionează mai uşor cu cei din jur, relevă studiile internaţionale.
Astfel, copiii care cresc alături de un animal sunt mai puţin alergici. ?n plus, spun specialiştii, animalele devin prietenii celor mici, iar aceştia vor ?ncepe să li se destăinuie atunci c?nd vor fi supăraţi, dovedind o mare capacitate de empatie.
Voi ce parere aveti?
5 replies to this topic
#1
Posted 31 March 2009 - 09:58 AM
#2
Posted 31 March 2009 - 10:10 AM
Prezenta unui animal de casa (caine, pisica, etc.) intr-o familie in care sunt copii mici nu pune, in general, nici un fel de probleme, cu exceptia unor situatii particulare si anume:
Cazul in care se demonstreaza ca exista la copil/copii o sensibilitate alergica la par si scuame de animal (caine, pisica).
In cazul in care copiii nu au astfel de sensibilizari alergice si nu au manifestari clinice evocatoare de rinita alergica, astm alergic, conjunctivita alergica etc., animalele de casa nu prezinta nici un pericol din acest punct de vedere; ba, din contra, s-a demonstrat ca relationarea cu animale de casa de la varsta mica exercita un efect protector fata de riscul dezvoltarii unor boli alergice. Astfel, copiii crescuti in mediul rural, in contact cu animalele, au un risc mult mai mic de boli alergice in comparatie cu populatia infantila citadina.
Un al doilea aspect, distinct de precedentul, este precautia obligatorie pe care parintii o au de a deparazita sistematic animalul (de exemplu cainele), atat deparazitare externa contra puricilor, dar si - in special - a capuselor, care sunt vectori pentru unii agenti capabili sa transmita boli severe.
In sfarsit , un ultim aspect care nu trebuie pierdut din vedere este reprezentat de recomandarea general acceptata ca un copil sub varsta de 4 ani nu trebuie lasat nesupravegheat niciodata in prezenta cainelui, in special daca este vorba despre rase de caini nativ agresive, dat fiind riscul de accidente potential grave.
Cazul in care se demonstreaza ca exista la copil/copii o sensibilitate alergica la par si scuame de animal (caine, pisica).
In cazul in care copiii nu au astfel de sensibilizari alergice si nu au manifestari clinice evocatoare de rinita alergica, astm alergic, conjunctivita alergica etc., animalele de casa nu prezinta nici un pericol din acest punct de vedere; ba, din contra, s-a demonstrat ca relationarea cu animale de casa de la varsta mica exercita un efect protector fata de riscul dezvoltarii unor boli alergice. Astfel, copiii crescuti in mediul rural, in contact cu animalele, au un risc mult mai mic de boli alergice in comparatie cu populatia infantila citadina.
Un al doilea aspect, distinct de precedentul, este precautia obligatorie pe care parintii o au de a deparazita sistematic animalul (de exemplu cainele), atat deparazitare externa contra puricilor, dar si - in special - a capuselor, care sunt vectori pentru unii agenti capabili sa transmita boli severe.
In sfarsit , un ultim aspect care nu trebuie pierdut din vedere este reprezentat de recomandarea general acceptata ca un copil sub varsta de 4 ani nu trebuie lasat nesupravegheat niciodata in prezenta cainelui, in special daca este vorba despre rase de caini nativ agresive, dat fiind riscul de accidente potential grave.
#3
Posted 10 December 2009 - 06:39 PM
Plus ca un copil care se obisnuieste cu un animal in casa nu va avea teama de altii afara. Daca as sta la casa cu siguranta as lua un caine sau mai multi ptr copii. Le-ar creste si simtul raspunderii.
#4
Posted 13 January 2011 - 03:27 PM
Dupa ce micutul meu s-a nascut am inceput sa ma feresc de caini si pisici, tot credeam in discutiile doctorilor despre giardia transmisa de pisici si parazitii transmisi atat de caini , cat si de pisici.
Daca micutul, cand avea 2 ani, si vroia sa puna mana pe un animalut, ma speriam si ma indepartam intotdeauna de animalute.
Mare greseala.
Desi exista o puternica comunicare cu copilul, la trei ani copilul nu vorbea mai deloc, nu pronunta cuvinte.
Surpriza a venit tocmai din partea doctorului care a spus sa luam o motanel si un catelus, ambii sa aiba o luna si sa stea mereu in preajma copilului, in afara orelor de somn.
Spunea doctorul ca este un fel de terapie, copilul socializeaza , oarecum, mai usor, creste alaturi de animal, important era sa las copilul sa se joace cu animalutul.
A avut dreptate copilul a inceput sa vorbeasca.
Nu cred ca trebuie sa ferim copii de animalele de companie, altfel va creste cu teama fata de aceste animale
Daca micutul, cand avea 2 ani, si vroia sa puna mana pe un animalut, ma speriam si ma indepartam intotdeauna de animalute.
Mare greseala.
Desi exista o puternica comunicare cu copilul, la trei ani copilul nu vorbea mai deloc, nu pronunta cuvinte.
Surpriza a venit tocmai din partea doctorului care a spus sa luam o motanel si un catelus, ambii sa aiba o luna si sa stea mereu in preajma copilului, in afara orelor de somn.
Spunea doctorul ca este un fel de terapie, copilul socializeaza , oarecum, mai usor, creste alaturi de animal, important era sa las copilul sa se joace cu animalutul.
A avut dreptate copilul a inceput sa vorbeasca.
Nu cred ca trebuie sa ferim copii de animalele de companie, altfel va creste cu teama fata de aceste animale
#5
Posted 12 February 2011 - 05:19 PM
Eu zic ca e un avataj. Copilul invata sa fie responsabil. Nu hranesti animalul, moare!
#6
Posted 12 April 2011 - 03:03 PM
Garfield, on 12 February 2011 - 05:19 PM, said:
Eu zic ca e un avataj. Copilul invata sa fie responsabil. Nu hranesti animalul, moare!
Dragostea se imbina perfect cu utilul.
Dezvolti un copil capabil sa iubeasca, si sa ocroteasca.
Nu-i inteleg pe aceeia care-si feresc copii de animale, sau mai rau, sa-i indemne sa le maltrateze.
1 user(s) are reading this topic
0 members, 1 guests, 0 anonymous users
Sign In
Create Account






Back to top









