8 replies to this topic

[Adiere]

De ce este asociata bunatatea cu prostia? Ca sa fii bun trebuie sa daruiesti si astazi da, nu prea se mai intampla sa gasesti un suflet bun, care sa fie langa tine cand intinzi mana.
Din pacate, ca si bunul simt, sinceritatea, altruismul, bunatatea a devenit si ea o piesa de antichitate, mai greu de gasit si mult mai pretioasa.
Asa ca, sa fii bun nu inseamna sa fii prost, ci sa fii bogat!

[Adiere]

De ce oare ne este frica sa spunem uneori ceea ce simtim ?

De ce oare ne speriem si fugim ?

Ne dorim fericirea, dar cand o gasim , nu putem sa o tinem langa noi si sa o apreciem. Oare ne este atat de greu sa vedem, ca cineva ne poate aprecia, cu bune si cu rele, si ca totul nu trebuie sa fie prestabilit?

Compromisuri ? hmmm......Eu cred totusi mai mult in rabdare, in incredere, bunavointa, in a te cunoaste pe tine foarte bine, si a cunoaste pe ceilalti de langa tine, in a te iubi pe tine , si a iubi pe ceilalti.

Un compromis este un acord, cu toate ce suna "dur", "superficial", "glacial", da..... foarte multi se poticnesc de acest termen.

Dar ce ar insemna un compromis, daca nu am avea intelegere, daca nu am avea in noi puterea de a intelege pe ceilalti, asa cum ne intelegem pe noi?

[vivaly]

Dacă eşti în permanenţă plină de forţă şi fericită, emanând în jurul tău o tainică fascinaţie, dacă fiecare zi a vieţii tale este plină de sens şi luminată de iubire, dacă privind în jur gînduri de pace şi compasiune răsar spontan din sufletul tău, dacă frecvent întinzi mîna să alini şi să mîngâi, atunci eşti aproape de sufletul tău şi în comuniune cu sufletul lumii.
De multe ori femeia uită de ea însăşi, dăruindu-se celor dragi până la completa epuizare a resurselor fizice şi psihice; ea poate să se dăruiască astfel ani sau zeci de ani în şir, dar până la urmă, datorită necunoaşterii unor legi divine, esenţiale, ale vieţii, femeia îşi pierde forţa şi strălucirea, uneori uitând chiar şi de iubire. Ea uită treptat de comoara sufletului ei, şi aceasta se îngroapă adânc sub praful obişnuinţei, plictiselii, oboselii. Aminteşte-ţi că uneori, bărbatul nu apreciază cât de obositoare sunt activităţile casnice pentru o femeie obişnuită, care nu cunoaşte anumite secrete ale puterii sale. Şi atunci, el vede doar că mereu şi mereu iubita sau soţia sa este obosită, lipsită de veselie şi fără chef de joacă, tocmai când vine seara şi mai este timp de dezmierdări şi apropieri intime pline de tandreţe.
O femeie plină de viaţă şi puternică este inima unei familii, a unui grup sau a unui cuplu. Ea emană pretutindeni fericire, calm şi iubire. Astăzi, femeile uită să-şi reîmprospăteze izvorul vitalităţii şi se lasă cuprinse de slăbiciune fizică şi psihică, nemaiştiind cum să se refacă.Face parte din menirea ta în această lume să te regăseşti pe tine şi comoara sufletului tău care tăinuieşte atâtea puteri. Fă din viaţa ta o victorie, o necontenită încununare, astfel încât fiecare zi să-ţi aducă noi bucurii.

Edited by vivaly, 21 May 2011 - 06:04 PM.

[Adiere]

Pentru multi bunatatea pare ceva de neatins, pare a fi un termen fictiv gasit doar in povesti.

Daca la inceputul omenirii bunatatea era o virtute alaturi de alte virtuti ale sufletului (credinta, iubirea si intelepciunea), acum, in zilele noastre, moralitatea a scazut drastic, prioritatile oamenilor fiind altele. Oamenii au inceput sa le ascunda tot mai mult unul de altul, de parca ar incerca sa le protejeze de furt.

Fiecare om este (mai mult sau mai putin) dual. Dualitatea sufletului consta in doua parti opuse: rautate si bunatate.
Doar ca, de o vreme incoace, rautatea a inceput sa predomine, sa fie deasupra tuturor.

Aceasta rautate se va indrepta la un moment dat impotriva noastra.
Eu nu inteleg aceasta evolutie in rau, si nici nu-mi doresc sa evoluez in acest sens.

Edited by Adiere, 23 June 2011 - 12:44 PM.

[gbrgeorge]

Adiere, on 18 May 2011 - 12:17 PM, said:

De ce oare ne este frica sa spunem uneori ceea ce simtim ?

Nu trebuie sa fim buni ptr a spune ce simtim, nu ?

Poate asociem bunatatea cu prostia din cauza faptului ca nu mai suntem obisnuiti sa facem lucruri bune. Sau daca o facem, se gaseste cineva sa ia peste picior masura noastra. Eu am fost penalizat la locul de munca ptr ca am facut un lucru bun ptr cineva ce nu...merita.

Se poate spune ca am facut o prostie ?

[Adiere]

Sa nu spui ce simti, tine uneori de bunatate.
Sa ma explic: am o cunostinta, care ma calca pe nervi ori de cate ori interactionam.
Tot timpul este nemultumita de ce i se intampla, si-mi repeta de 'enspe mii de ori aceleasi vorbe, aceleasi intamplari
Cateodata imi mai pierd rabdarea, si tare as vrea sa-i spun, cat imi este de bine cand nu-i ascult falsele peioratii.

La cea de a 2-a intrebare:
Eu nu o consider prostie, dar cum era de asteptat-nicio fapta buna nu ramane nepedepsita!

Edited by Adiere, 27 July 2011 - 12:09 PM.

[gbrgeorge]

Si in grupul meu de prieteni sunt persoane ce "merita" sa le raspunzi. Numai ca noi am facut-o si il privim mereu cu un suras in coltul gurii ptr ca stiu ca urmeaza sa ii spun ceva.

[ionutrusoaia]

Buna,
Am citi ce este scris si am decis sa ti raspund, sunt un om bun in cel mai real sens al cuvantului dar sunt luat de fraier si nu sunt bogat, am observat ca trebuie sa fi nesimtit in Romania-Bucuresti pt ca trebuie sa ti vezi de tine si nu de altii, nu mi e frica nici de compromisuri nici de responsabilitati pt ca le am pe amandoua in prezent.

Vreau sa te intreb cum crezi tu ca sunt bogat atunci?

[vivaly]

...crezand ca e suficient sa-si motiveze unele slabiciuni, anumite persoane spun: ...asta este...asa sunt eu...ce sa fac...un argument biologic neconvingator. In aparenta cu totii „suntem asa” ...dar in fiecare exista o inteligenta care poate indrepta oranduiala biologica, drept pentru care omenirea a reusit sa se situeze deasupra animalelor. Lipsa inteligentei ne va trimite iarasi in bestialitate.
Inteligenta, principiul spiritual este cel care cultiva, indreapta si perfectioneaza toate lucrurile. Abandonul acestui principiu in nota lui „nu pot sa fac nimic, asa sunt eu” nu se va realiza niciodata nici cel mai mic progres. Nu trebuie judecat astfel, indiferent de temperament sau conformatie nu trebuiesc luate drept argument de resemnare, dimpotriva trebuie cautat acel stimul din noi care sa imbunatateasca si sa perfectioneze toul. Acel factor pozitiv trebuie luat drept reper, de a ne concentra asupra lui si apoi de a lucra cu acesta. In noi zac bogatii nepretuite ce trebuiesc scoase la lumina.