8 replies to this topic

[gbrgeorge]

Citeam un blog al unei persoane ce s-a dovedit a nu apartine niciunei religii. Si am gasit cateva randuri mai mult decat interesante ce m-au pus pe ganduri. Va invit sa le cititi si voi :

"În timpul acesta eu încerc o jenă când pun pe masă ouăle roşii şi cozonacul primite de pomană de la bunica şi de la mătuşa. Jenă pentru că sunt străină de semnificaţia pe care acele ouă roşii o au pentru o persoană religioasă, dar le aşez totuşi acolo cu lumânarea pe ele deoarece ele reprezintă ceva pentru bunica şi mătuşa mea. Şi mi se pare ciudat să aprind frumoasa lumânare pe care am primit-o de la soacră pentru că ştiu că pentru mine aia nu e candelă, nu e lumină în sensul creştin. Şi încerc să îmi definesc felul în care ar trebui să "sărbătoresc", astfel încât să fiu coerentă cu mine cea din restul anului, dar şi decentă faţă de religiozitatea autentică a mamei mele.

Nu mi se pare decenţă să fii preocupat doar de o parte a sărbătorii. După părerea mea, dacă nu ai ţinut postul (într-o formă mai aspră sau mai moale), dacă nu ai fost la slujbe, dacă nu ai avut o perioadă de cumpătare şi reflecţie, nu ai dreptul să te bucuri. Cred că decent e să iei sărbătoarea cu toate ale ei, cu toate etapele ei, nu doar pe cele plăcute. Nu cred că eşti un bun creştin sau moral sau demn de apreciere sau mai aproape de Dumnezeu când faci multe ouă şi miel şi cozonac ca să le mănânci după ce în vinerea mare ai dat pus friptura sfârâind pe masă. "

Am ingrosat ceea ce m-a interesat si mi s-a parut corect. Atat ortodox cat si in limbajul ateic.

Ceea ce ma intereseaza, este sa aflu parerea voastra legata de felul in care simtim (mai mult sau mai putin) "aroma" sarbatorilor.

[Anelle]

Nici eu nu sunt o persoana religioasa, dar eu ma bucur sincer de sarbatori. Pentru mine e ocazie sa petrec mai mult timp cu familia sau cu prietenii apropiati. Aproape in fiecare an de Pasti (cred ca de cand ma stiu au fost 3 ani in care am facut exceptie) am mers impreuna cu ai mei la tara. In ultimii ani vine si prietenul meu, ceea ce ma face fericita... sa fiu cu toti oamenii pe care ii iubesc. Ne impartim treburile cam in acelasi fel. Pentru mine a fost o chestie speciala si sa-i arat prietenului meu ce e ala "sorponel" si la ce foloseste, in conditiile in care atunci cand eram mica eram trimisa in fiecare sambata dinaintea Pastilor la cules.

Pentru mine sarbatorile inseamna familie si traditie si nu cred ca trebuie sa fii o persoana religioasa ca sa le poti aprecia. Chiar si faptul ca ma duc sambata noaptea la biserica, o iau tot ca pe o traditie.

Cat despre tinutul postului, eu nu cred in el.

[Nick]

Pe mine ma farmeca tot ce tine de ideea de Craciun si de Mos Nicolae. Atat. Spuneti-mi pagana, atee sau cum vreti, insa nu asta sunt, ci un om care, pe masura ce timpul trece, pierde si ultimele farame de credinta, de religiozitate. Da, cred intr-o forta divina, cred ca exista o magie a sarbatorilor.... A acelora de iarna.
De 8 ani, de cand Pastele, in zona in care stau, se sarbatoreste de cele mai multe ori in zile diferite ( ), de cand Biserica nu reuseste sa cada de acord macar cu ziua reinvierii lui Iisus....pfff! M-au ametit de tot. Pe cand eram copil, Pastele avea cu totul alta semnificatie...acum nu mai e nimic.
Sunt incantata de sarbatorile de iarna pentru ca merg acasa. Poate ca asta e unul dintre motivele pentru care nu tin post de Paste si nici nu merg la biserica: nu sunt cu ai mei. Pentru mine, sarbatoare e cand merg acasa si cand vad fericirea pe chipul tatalui meu.

[Overdose]

Paştele niciodată nu a picat în aceeaşi zi, an de an, pentru că nu e sărbătoare cu dată fixă. Ea se calculează în funcţie de prima duminică cu lună plină de după echinocţiul de primăvară.
Catolicii şi ortodocşii sărbătoresc în zile diferite, pentru că cele două biserici calculează data după calendare diferite, cel Gregorian, respectiv Iulian.
La iudei parcă e cu dată fixă, dar nu-s sigură.

Şi pentru mine sărbătorile semnifică tot un anume timp petrecut cu cei dragi.
Că mama sau mătuşa ţin la unele obiceiuri religioase, e altă treabă.
Eu nu-s cu biserica&co.

Edited by Overdose, 13 April 2010 - 08:22 PM.

[Nick]

Exact despre cele doua Biserici (a catolicilor si a ortodocsilor) vorbeam ca nu reusesc sa ajunga la un punct comun in ceea ce priveste Pastele. Stiu ca s-ar putea raspunde: semnificatia conteaza, nu data...Dar tot nu reusesc sa mai gasesc vreun "spirit" al sarbatorii religioase.

[Overdose]

Eu n-am găsit acel spirit niciodată, poate doar când eram mică şi mă ducea buni cu japca la biserică.
De Paşte ştiu că îmi revăd toate neamurile, mă plictisesc uneori teribil, dorm de rup şi mă ţin de glume şi cântări cu tata.
Crăciunul nu mă duce cu gândul la Naşterea Domnului, ci la... Moş Crăciun, de care mă bucur în fiecare an, mai ceva ca un copil. Ador să împodobesc bradul, să fac prăjiturele, să mă bucur de zăpadă, de cadouri, de familie.

Da, sunt atee, dar nu sărbătoresc semnificaţia religioasă, ci una proprie atribuită unei anumite perioade.
Nu consider că dau dovadă de ipocrizie.

[florin]

Sunt convins ca sunt si printre voi persoane care nu apreciaza in mod deosebit sarbatorile altora dar tot iau o floare sau un mutunache de valentine's day pentru ca pur si simplu e o ocazie, si nu pica rau. Ei, tot cam asa e si cu sarbatorile.

[gbrgeorge]

Daca nu ma insel (si sigur nu o fac) aici am cunoscut primele persoane ce nu cred in niciun fel de religie. Si chiar eram curios cum vedeti voi aceste sarbatori. In mare, la fel ca mine...si asta ma face sa ma simt vinovat...ptr ca simt ca am o datorie in plus. Fata de mine, fata de Dumnezeu.

[Garfield]

Si eu tin sarbatorile, desi sunt ateu. Aici e vorba de traditii, nu are importanta daca sunt religioase ori laice.