6 replies to this topic

[R_a_z_v_a_n]

Mihai Eminescu - "luceafarul poeziei romanesti"



Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici, născută in Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti.

Copilăria si-o petrece la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet paduri cutreieram sau O, rămâi).

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care face două clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca „privatist” în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la tribunalul si primaria din Botoşani sau umbla cu trupa Tardini-Vlădicescu.

Anul 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul iar elevii scot o broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti, în care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată de M. Eminoviciu. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aş avea.

Din 1866 până în 1869 sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul.
Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formaţia lui Mihai Pascaly şi, la recomandarea acestuia, sufleor şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale.

Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare), se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale bolii.

Anii dintre 1883 şi 1889 sunt ani de boală, cu reveniri şi recăderi din ce în ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte puţin.
Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 (ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu.
Este înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu iar sicriul e dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.

Edited by R_a_z_v_a_n, 15 January 2010 - 10:54 AM.

[gbrgeorge]

Nu sunt un cititor de poezie, dar la Mihai Eminescu mi-a placut la nebunie "REVEDERE". Viata trista pe care a avut-o o regasesc in majoritatea poeziilor lui si te induc si pe tine ca cititor intr-o lume mai degraba formata din lacrimi. Am avut placerea sa vizitez la Iasi "plopii fara sot" care l-au "ajutat" la compunerea catorva poeme. Este intr-adevar, si desi greu de crezut, sa numeri acei plopi care ba sunt cu sot, ba fara sot si niciodata nu iti dau la fel. Daca ajungeti in Iasi trebuie sa ajungeti si acolo.

Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de când nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de când m-am departat,
Multa lume am îmblat.

Iar, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cararile
Si gonind cântarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si cofeile,
Mi-o cânta femeile.

Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânar precum esti
Tot mereu întineresti.

Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vântu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamânt ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

(1879, 1 octombrie)

[Daniel777]

Am observat astazi la televizor ca , luceafarul poeziei romanesti , este propus la postul de sfint . Niste destepti au facut propunerea catre Inalt Prea Sfintitul . Credeti ca este cazul ? Sau poezia trebuie lasata cu poezia si sfintii cu sfintii ? S-a schimbat lumea de tot ..vai de ei saracii !

[gbrgeorge]

Nu gasesc ca a facut Mihai Eminescu ptr a fi luat drept Sfant. Nu stiu cum a promovat biserica si religia. Cred ca sunt doar niste zvonuri aruncate aiurea.

[Catalin]

Lipsa de ocupatie poate duce si la astfel de aberatii, cel putin eu numai asa imi explic aceasta initiativa a alesilor nostri.

[cristi]

Din cate stiu eu Eminescu a murit de sifilis (varianta neoficiala), oare un om care a trait in preacurvie merita sa fie SFANT? Jos palaria in fata lui din punct de vedere al poeziilor scrise dar de la a scrie poezii foarte furumoase pana la a fi sfant este cale lunga

[Daniel777]

Pai da ca, tot neoficial se aude ca dragostea a fost cea care l-a inspirat pe poetul nostru si dupa cum se aude tot ea l-a rapus . Vezi domne daca sfintul si-a ales dragostea nepotrivita, se intimpla decese . In rest cu poezia ce sa vorbim .....intradevar un erou national care a luptat cu penelul . O opera vasta si sa recunoastem neintilnita la nimeni nici acum .