5 replies to this topic

[gbrgeorge]

Leonardo da Vinci

Leonardo da Vinci s-a nascut in 1452 la o ferma toscana in Anchiano, Italia. Leonardo a trait in Anchiano si in Vinci pana la varsta de opt ani. Dupa aceasta varsta el s-a mutat in Florenta impreuna cu tatal sau. La varsta de 14 ani a fost apreciat de catre faimosul sculptor si pictor Andrea del Verrocchio. In acea perioada Verrocchio era cel mai cunoscut artist din Florenta. In jurul varstei de 21-23 de ani a devenit un pictor foarte indemanatic. Verrocchio i-a permis lui Leonardo sa il ajute la pictarea tabloului „Botezul lui Isus” aflat la Galeriile Uffizi din Florenta. Leonardo a pictat decorul si ingerul ingenungheat. Se spune ca Leonardo Da Vinci a iubit foarte mult animalele, iar jurnalele sale sunt cele care confirma acest lucru. Din schitele lui Da Vinci reiese dragostea pe care o avea pentru feline. Pe toata durata anului 1470 el a lucrat la o serie de studii care aveau lagatura cu Madonna si pruncul Isus ce tineau in mana o pisica. Se crede ca inainte sa faca el aceste studii nu exista nici un tablou cu cei doi. Recent a fost descoperit faptul ca tabloul „Madonna cu pisica”, care in prezent se afla in colectia lui Carlo Noya din Savona, Italia, este o pictura a lui Leonardo. Tabloul vorbeste despre o legenda care spuna ca acea pisica a fost nascuta in acelasi timp cu pruncul Isus.O alta schita care infatiseaza animale si este bazata pe o legenda este „Leda si labada”. Aceasta lebeda a facut doua oua din care au iesit Elena din Troia si Castor si Pollux. Desi exista nenumarate schite facute de Leonardo da Vinci, numarul tablourilor sale ajunge la 13 sau 14. Unul dintre aceste tablouri este „Madonna, Isus si Sfanta Ana”. Acesta a fost pictat in decursul anilor 1508 si 1510. Figurile pictate au relatie una cu alta, iar pruncul Isus tine un miel foarte mic in brate. Da Vinci a picatat mielul cu sensibilitate si foarte detaliat. Acest animal este simbolul sacrificiului lui Isus Hristos pentru omenire. Toate tablourile lui Leonardo in care sunt prezente animale sun bazate pe realitate si sunt pline de viata.

Edited by gbrgeorge, 15 December 2009 - 03:02 PM.

[gbrgeorge]

Cina cea de Taină este o pictură murală, realizată pentru patronul lui Leonardo, ducele Ludovico Sforza din Milano, una din cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor. Aceasta pictura se găseşte în fosta sală de mese a bisericii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano.

Tehnica folosită de Leonardo, lucrând pe tencuială uscată cu materiale asemănătoare picturilor pe lemn, s-a dovedit neadecvată, rezultatul fiind că, după puţin timp, vopseaua a început să se desprindă, fapt atestat într-o scrisoare a lui De Beatis din 1517, adresată cardinalului din Aragona. În cursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurată, rezultatele fiind mai degrabă negative, întunecându-se suprafaţa pictată. Călugării dominicani au distrus peretele inferior, deschizând o uşă chiar la mijloc, eliminând astfel picioarele lui Iisus. Ultima restaurare, începută în 1948 şi terminată la 28 mai 1999, a reînoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru, restituind şi consolidând astfel ceea ce mai rămăsese din pictură şi readucând la vedere aspecte dotate de o luminozitate şi prospeţime neaşteptate. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul încăperii se prăbuşeşte dar pictura rămâne ca prin minune intactă, protejată doar de câţiva saci cu nisip.

Opera măsoară 460 x 880 cm şi a fost executată în tempera şi ulei, aplicate pe un strat dublu de ipsos, în perioada cuprinsă între 1494 şi 1497. Pictura reprezintă scena biblică a Ultimei Cine a lui Iisus Hristos, aşa cum este descrisă în Evanghelia după Ioan (13:21), redând reacţiile diferite ale Apostolilor săi, după ce Iisus anunţase că unul dintre discipolii săi îl va trăda. Forma definitivă a fost precedată de studii amănunţite, schiţele corespunzătoare s-au păstrat şi se găsesc în biblioteca "Albertina" din Viena, la "Accademia" din Veneţia şi în "Royal Library" din castelul Windsor.

[gbrgeorge]

Gioconda sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată între anii 1503-1506, si care reprezinta o femeie cu expresie gânditoare şi un surâs enigmatic. Aceasta pictura este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puţine alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracţia principală pentru orice vizitator.

Este o pictură în ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 x 53 cm. Natura imaginii redate a făcut subiectul a nenumărate interpretări si discutii. În general, se poate spune că vivacitatea şi ambiguitatea fizionomiei Giocondei se datorează procedeului de pictură "sfumato", dând tabloului un aer mult mai misterios. Caracteristica principală a portretului este surâsul enigmatic. Sigmund Freud a interpretat acest surâs ca simbol al atracţiei erotice a lui Leonardo faţă de mama sa (Complex Oedip). Identitatea personajului portretizat nu este încă sigură, deşi recent cercetătorul Giuseppe Pallanti din Florenţa tinde să confirme afirmaţia lui Giorgio Vasari, după care ar fi vorba de Monna Lisa Gherardini, membră a micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetări anterioare ajunseseră la concluzia că portretul ar reda figura unei înstărite doamne florentine, Madonna Lisa del Giocondo, al cărei nume ar explica şi a doua denumire a tabloului.

Pictura reprezintă unul din primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O caracteristică interesantă este că fundalul nu este uniform, partea din stânga este evident la un nivel mai jos decât în dreapta, fiind probabil adăugată mai târziu în cursul realizării compoziţiei. Tabloul a fost restaurat în mai multe rânduri. Analizele cu raze Röntgen au revelat încă trei straturi de pictură sub cel vizibil.

Istoria tabloului este plină de peripeţii. Leonardo era foarte ataşat de el şi îl purta totdeauna cu sine în călătoriile sale, luându-l cu el atunci când regele Francisc I l-a invitat în 1516 să se stabilească în Franţa, în castelul din Amboise. Regele i-a cumpărat tabloul, care a fost expus mai întâi la palatul Fontainebleau, mai târziu la Versailles. După Revoluţia Franceză este expus la Luvru, Napoleon Bonaparte l-a luat pentru propriul său dormitor, apoi a revenit la muzeul Luvru. În timpul războiului franco-prusian din 1870-1871 a stat ascuns într-un loc necunoscut. În ziua de 22 august 1911 se observa dispariţia tabloului din muzeu. Poetul Guillaume Apollinaire este suspectat de furt şi arestat, în ziua de 7 septembrie este interogat şi Pablo Picasso, dar ambii sunt eliberaţi din lipsă de dovezi. S-a descoperit că un angajat de la muzeul Luvru, de origine italiană, Vincenzo Perugia, convins că tabloul aparţine Italiei, l-a furat purtându-l sub manta la ieşirea din muzeu. A fost descoperit când a încercat să-l vândă unui negustor de opere de artă din Florenţa. După ce a fost expus în principalele oraşe ale Italiei, revine la Luvru în 1913. În 1956, partea inferioară a tabloului suferă daune serioase în urma unui atentat cu o soluţie acidă, iar câteva luni mai târziu un vizitator a aruncat în el o piatră. În prezent se află protejat sub o sticlă incasabilă. În anul 1962 a fost expus în America la New York şi Washington, D.C., iar în anul 1974 la Tokyo şi Moscova.

[gbrgeorge]

În octombrie 1503, Senioria Florenţei îl angajează pe Leonardo să picteze, pe peretele sălii Salone dei Cinquecento al Palazzo Vecchio , "Bătălia de la Anghiari" (Battaglia di Anghiari). Ea trebuia să prezinte desfăşurarea luptei date la 29 iunie 1441, cu o înşirare a episoadelor principale şi anume, comandantul milanez cu călăreţii săi înaintea bătăliei, pregătirile florentinilor, apoi diferitele faze ale luptei terminate prin victoria florentinilor. Printr-o generalizare artistică genială, Leonardo sintetizează într-un singur tablou tematica propusă de Senoria Florentei. Pentru aceasta a realizat un mare număr de schiţe, păstrate în biblioteca castelului din Windsor (Marea Britanie). Pictura murală propriu-zisă nu s-a păstrat, pentru că Leonardo a încercat din nou un procedeu tehnic al fixării culorilor care a dat greş, şi este cunoscută astăzi după còpii executate - printre alţii de Rubens - pe baza schiţelor lui Leonardo şi a unei descrieri amănunţite făcute de Giorgio Vasari. Din această epocă datează opera "Neptun - zeul apelor", de la care nu s-a păstrat decât o schiţă în cretă.

[gbrgeorge]

Ultimii ani ai vieţii în Franţa

În octombrie 1515, regele Francisc I al Franţei a intrat în Milano şi, atras de puternica personalitate a lui Leonardo, l-a invitat în Franţa, astfel că artistul, însoţit de Francesco Melzi, părăseşte în toamna anului 1516 Italia şi se stabileşte în Franţa, la Amboise, în micul castel Clos-Lucé,. În acel timp, în arta franceză se dezvolta un puternic curent italienizant, luptând împotriva influenţei artei din Flandra. Leonardo a întărit, prin prezenţa sa, prestigiul artei şi culturii Renaşterii italiene în Franţa.

În timpul şederii sale la Amboise, realizează o serie de desene de un puternic dramatism, redând fenomene de dezlănţuire a forţelor naturii, furtuni, ruperi de nori, cataclisme. Totuşi, în primele luni ale anului 1519, sănătatea i se deteriorează în urma unui atac vascular cerebral. Cu partea dreaptă a corpului paralizată, este ţintuit la pat iar în ziua de 2 mai 1519 inima sa a încetat să mai bată.

[gbrgeorge]

Ultima opera importanta a lui DA VINCI a fost Ioan Botezătorul. Aceasta pictura a fost realizată cu trei ani înainte de moartea artistului. Silueta pusă în lumină a sfântului ni se dezvăluie din întuneric si este greu de definit sursa luminii care cade asupra lui. Tabloul prezintă un personaj de o frumuseţe ambiguă, hermafrodită. Privindu-l, spectatorul aproape hipnotizat ezită, neştiind dacă este vorba despre un bărbat sau despre o femeie.