3 replies to this topic

[Marius]

Termenul de sniper este atestat în 1824 cu semnificatia de tragator de elita.
Verbul to snipe isi are originea in India Britanica prin 1770 si avea sensul de a trage dintr-un loc ascuns. Se referea la vanarea unei pasari extrem de sensibile la zgomot sau la miscare, iar cei care reuseau sa se apropie cat mai ascuns, fara a fi detectati si sa vaneze pasarea respectiva primeau denumirea de snipers.
Astfel acest cuvant desemna o persoana care avea abilitati si aptitudini de a se deplasa silentios, fara a atrage atentia, care era capabil sa traga un foc precis si sigur, pentru a lovi vanatul respectiv.
In timpul Razboiului Civil American, termenul folosit in Statele Unite pentru cei ce aveau abilitati de deplasare silentioasa si aptitudini de trageri de mare precizie era skirmisher, cuvant care s-ar traduce prin cel ce hartuieste, cel ce creeaza ambuscade. Acestia erau alesi dintre cei mai buni tragatori, se deplasau individual la extremitatile armatei aflate in miscare, rolul lor fiind acela de a proteja corpul principal de armata, lovind in eventualii inamici aflati pe traseul de deplasare.
In acest fel ei reuseau sa rezolve doua probleme:

• creau panica in randurile inamicilor
  
• avertizau comandantii despre existenta inamicilor in zona respectiva

In Primul Razboi Mondial, sniperii apar drept tragatorii de precizie care aduceau moartea in transee. La inceputul razboiului, doar armata germana avea trupe echipate cu pusti cu luneta. Cu toate ca tragatori de precizie existau de ambele parti, echiparea pustilor de catre germani cu lunete a facut ca inamicii sa fie impuscati in timp ce scoteau capul din transee, intr-un mod atat de eficient si de ordonat incat, pur si simplu, nimeni nu mai indraznea sa scoata capul din transee.
La inceput, francezii si britanicii au crezut ca aceste lovituri precise erau accidentale si intamplatoare, pana in momentul cand au descoperit pusca germana echipata cu luneta.
De-a lungul razboiului, sniperii germani au capatat reputatia de tragatori de elita, aceasta datorandu-se si calitatii lentilelor fabricate in Germania.
La scurt timp, armata britanica a inceput sa-si pregateasca proprii sniperi in scoli de pregatire speciale.
Lunetistii germani si cei britanici operau in echipe de doi oameni, un tragator si un observator cu binoclu.
Pe frontul de est, Rusia Imperiala nu a introdus tragatori de precizie permitand lunetistilor germani sa-si aleaga tintele fara pericol din partea contrasniperilor.



In Al Doilea Razboi Mondial, lunetistii au reaparut ca factori importanti in desfasurarea luptei. In perioada interbelica, in majoritatea statelor a scazut interesul pentru pregatirea lunetistilor, chiar si in Germania, ai carei lunetisti aveau deja o reputatie castigata in Primul Razboi Mondial.
Oricum, in Razboiul Civil Spaniol, a revenit in prim plan importanta si necesitatea lunetistilor. Singura tara care, in aceasta perioada si-a pregatit lunetisti a fost Uniunea Sovietica, acest lucru datorandu-se implicarii in luptele din Spania.
Lunetistii sovietici erau antrenati atat ca tragatori de precizie, cat si in a folosi mediul inconjurator pentru deplasare si camuflare, precum si in a lucra departe de fortele regulate.
In campaniile germane din anii '40, lunetistii sovietici, bine camuflati, au provocat mari intarzieri avansarii trupelor germane. Un alt exemplu, la Dunkirk, lunetistii britanici au provocat mari pierderi si au impiedicat avansarea infanteriei germane. Acest lucru a dus la crearea si intarirea convingerii britanicilor in necesitatea cresterii nivelului de pregatire in ceea ce priveste lunetistii.
Astfel, lunetistii britanici au fost pregatiti pentru tragerea de precizie pe distante mari, pentru a se ascunde in mediul inconjurator si pentru a folosi diferite materiale pentru a se camufla.
Una dintre cele mai cunoscute lupte in care au fost implicati lunetisti, de altfel si lupta care a facut ca Germania sa reia pregatirea si specializarea lunetistilor a fost Batalia Stalingradului.
Pozitiile defensive din interiorul orasului plin de ruine si moloz, au facut ca lunetistii sovietici sa provoace importante pagube armatei germane. Datorita caracterului urban al luptei, lunetistii erau foarte greu de observat si au afectat serios moralul trupelor germane. Ca urmare, Germania a crescut numarul lunetistilor a trecut la pregatirea complexa a acestora.
Pregatirea urmarea atat dezvoltarea abilitatilor de deplasare in ascuns si a ramane camuflat, cat si antrenarea pentru tragerile de la distante mari pentru a genera un sentiment de insecuritate in randurile inamicilor.
Germanii sunt primii care au dezvoltat metode si tactici privind deplasarea si camuflarea folosind mediul sau materiale sintetice; tot ei si-au dotat lunetistii cu lopatele si cutite pentru adaptarea si amenajarea locurilor de tragere. De asemenea, germanii au creat si dezvoltat lunete cu putere de marire variabila, cele sovietice nefiind ajustabile.
In Statele Unite, armata si-a antrenat lunetistii astfel incat acestia sa poata lovi capul unei tinte de la 200 m, iar corpul de la 400 m. Pregatirea lor nu s-a axat pe camuflaj si nu a fost unitara, rezultand multe tehnici si tactici, destul de diferite. Necesitatea pregatirii a rezultat in urma debarcarii din Normandia. In campaniile din nordul Africii sau din Italia se lupta in zone aride sau muntoase, unde posibilitatile de camuflare erau reduse sau nu existau.
Lipsa antrenamentului in ceea ce priveste camuflajul a facut ca in campaniile din vestul Europei, americanii si britanicii sa fie surprinsi de abilitatile lunetistilor germani. Una dintre marile greseli ale soldatilor americani era aceea ca, la foc, acestia se culcau la pamant si asteptau, astfel incat ei erau tintiti de lunetistii germani si loviti pe rand, unul cate unul.
Multi lunetisti germani s-au infiltrat in liniile aliatilor, au ramas ascunsi si au provocat mari pierderi pana cand terminau munitia si se predau.
In Pacific, Imperiul Japonez isi antrena de asemenea lunetistii in junglele din Asia sau din insule, lunetistii japonezi erau o amenintare serioasa si omniprezenta pentru trupele aliate. Ei erau antrenati in a folosi mediul înconjurator pentru a se ascunde. In privinta tragerilor, datorita luptelor desfasurate in jungla ei nu aveau nevoie de trageri la distante mari, 200 sau 300 m fiind suficienti.
Lunetistii japonezi erau recunoscuti pentru abilitatea de a ramane ascunsi perioade lungi de timp si pentru fanatismul lor, acestia neparasindu-si pozitia chiar daca erau descoperiti si luptand pana la moarte.



In razboiul din Bosnia, la fel si in asediul Beirutului, termenul de sniper a fost folosit facandu-se referire la soldatii care terorizau civilii prin tragerile de la ferestre sau de pe acoperisurile cladirilor inalte. Tot datorita acestui fapt, in asediul asupra orasului Sarajevo, strada principala a orasului a devenit cunoscuta drept Aleea Sniperilor
In ultimele decade, termenul de sniper a fost folosit cu un sens mai larg, mass-media asociindu-l cu tragatorii de precizie ai politiei, cu indivizii responsabili de diferite asasinate, cu orice criminal echipat cu o arma, etc.
De obicei, in comunicatele oficiale, pentru denumirea sniperilor, in special pentru cei ai politiei americane sunt folositi alti termeni: counter-sniper, precision marksman , tactical marksman, sharpshooter, precision shooter;
Toate aceste denumiri insemnand de fapt acelasi lucru : tragator de mare precizie.
Datorita rezultatelor obtinute, multe tari au vazut importanta tragatorilor de elita si si-au creat diferite doctrine cu privire la sniperi, la modul de organizare a acestora in unitati, pregatire, tactici, la posibilitatile de folosire a acestora in lupta.
In general, principalul rol al tragatorului de elita in lupta este acela de a furniza detalii despre inamic dintr-o pozitie mascata si, daca se impune, sa reduca puterea de lupta a inamicului prin lovituri precise asupra inamicului, lovind tinte putine ca numar, dar importante.

[gbrgeorge]

Cei mai renumiti si mai temuti lunetisti din istorie

Istoria razboinicilor ascunsi, antrenati sa ucida de la distanta, incepe, practic, odata cu aparitia armelor de foc. In fapt, chiar si inaintea acestora, arcasi si arbaletieri de elita, erau pregatiti special pentru a elimina comandantii armatelor inamice, aducand panica asupra soldatilor si, mai ales, a superiorilor militari, primii vizati in astfel de infruntari. Inca de la aparitia temutilor ninja sau shinobi din secolele XV-XVI, al caror scop era scoaterea din lupta a liderilor inamici, si pana la elaboratele arme de lupta din zilele noastre, impactul psihologic si numarul mare de victime aduse de asemenea razboinici pe campul de lupta s-au dovedit, nu odata, hotaratoare in soarta razboaielor. Departe de a aduce un elogiu razboiului si crimelor care il insotesc inevitabil, va invit sa aflati cine au fost cei mai renumiti si mai temuti lunetisti din istorie si care a fost modul in care acestia reuseau, mai mult decat o intreaga armata, sa schimbe cursul istoriei.

Simo Hayha – Moartea alba finlandeza
Razboiul care a izbucnit in 1939 intre Uniunea Sovietica si Finlanda, numit si Razboiul de Iarna, s-a vrut, cel putin in planurile generalilor rusi, o expeditie de scurta durata prin care trupele sovietice sa creeze o bariera nordica in calea armatei naziste si sa readuca mica tara scandinava sub obladuirea liderilor de la Moscova. Astfel, Stalin trimitea o armata imensa, de aproape 1 milion de oameni, 7000 de tancuri si aproximativ 4000 de avioane de lupta, impotriva armatei finlandeze care nu numara mai mult de 250.000 de soldati, 30 de tancuri si 130 de avioane.

Planurile de pe hartie ale strategilor moscoviti aveau sa fie contrazise de realitatea de pe campul de lupta. Intr-o rezistenta eroica, care a durat din noiembrie 1939 pana in luna martie 1940, armata finlandeza producea pierderi imense adversarilor siguri de o victorie rapida. Aproape un sfert din efectivele rusilor piereau in peisajul alb al zapezilor Finlandei, tragand un semnal de alarma asupra Marelui Razboi care deja batea la portile Europei. Era momentul in care isi facea aparitia pe scena istoriei un barbat ale carui fapte de arme nimeni nu le putuse anticipa si care modifica radical, tacticile de lupta ale vremii – finlandezul Simo Hayha.

Simo se nascuse in 1905 localitatea Rautjarvi, la granita cu Rusia, intr-o modesta familie de fermieri. Obisnuit de mic sa mearga la vanatoare, la temperaturi care ajungeau deseori la -40 de grade Celsius, finlandezul dovedise capacitati uimitoare in manuirea armelor, lucru remarcat si de catre superiorii sai odata cu efectuarea stagiului militar in 1925. Razboiul de Iarna il gaseste pe micutul finlandez (Simo Hayha nu masura decat 1,60 de metri) in postura de lunetist desi, lunetist este impropriu spus, atata vreme cat Simo refuzase clasica luneta a carabinei, alegand sa isi ocheasca victimele prin catarea de fier a armei, asa cum facea pe vremea cand era un simplu vanator. Mai mult, Hayha se dovedise un tintas atipic, sfidand lucrurile pe care le invatase in armata si preferand sa traga din adaposturile improvizate in timp ce statea asezat ca pe un scaun.

Statura sa mica si faptul ca nu era nevoit sa isi ridice capul pentru a privi prin luneta, au facut din Simo Hayha un adversar aproape invizibil pentru invadatorii rusi. In cele 100 de zile in care si-a servit tara, finlandezul a inregistrat nu mai putin de 542 de victime, cu o medie de peste 5 tinte doborate pe zi, ceea ce i-a determinat pe multi istorici sa il considere cel mai eficient lunetist din istorie. Mai mult, folosind modelul finlandez al pustii rusesti Mosin-Nagant, Simo elimina intr-o singura zi 25 de inamici, aproape 5 pe ora, in scurtele zile finlandeze.

Hayha era deja o legenda atunci cand comandantii rusi hotarasera sa il elimine si sa redea soldatilor increderea in propriile forte. Cu toate acestea, modul atipic de a lupta al finlandezului i-a permis acestuia sa se descotoroseasca de aproape toti contra-lunetistii sovietici, ceea ce ii aduce porecla de Belaya Smert – Moartea alba. In martie 1940, Simo Hayha era, insa, atins de un glont exploziv intr-o lupta de aproape, glont care, asa cum au declarat camarazii sai, ii retezase jumatate din craniu. Eroul finlandez supravietuia totusi si, dupa mai multi ani de refacere, se intorcea la vechea sa ocupatie, aceea de vanator. Simo avea sa se stinga din viata la aproape 98 de ani, in 2002, intr-un micut sat finlandez fara a-si mai vedea localitatea natala, devenita parte a Rusiei pana in zilele noastre.

Vasily Grigoryevich Zaytsev
Poate cel mai mediatizat lunetist al tuturor timpurilor a fost nimeni altul decat celebrul soldat rus, Vasily Zaytsev. De la puternica propaganda sovietica din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, la memoriile sale si pana la cartile si productiile hollywoodiene care i-au redat faptele, razboinicul rus a devenit, practic, o legenda nu numai in Rusia, ci in toate colturile lumii.

Astazi este greu de trasat o linie de demarcatie intre fictiunea propagandistica si realitatea actiunilor lui Zaytev. Se spune ca acesta s-ar fi oferit de 5 ori voluntar pentru a lupta impotriva germanilor la Stalingrad, pana sa ii fie acceptata cererea de catre superiori. Mai mult, oficialitatile ruse il prezentau in razboi ca pe un vajnic vanator din taigaua siberiana, lucru total neadevarat, Zaytsev fiind nascut in Rusia, in Yeleninskoye, oras situat in sudul Uniunii Sovietice. Se pare ca in dorinta de a crea imaginea unui erou care sa impulsioneze Armata Rosie, responsabilii cu propaganda au adaugat biografiei acestuia date apartinand unui alt lunetist rus, Mikhail Ilyich Surkov (vanatorul siberian considerat cel mai prolific lunetist din istorie, cu peste 700 de victime). Orice alta informatie legata de acest Surkov nu a fost gasita, insa, in registrele din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, ceea ce i-a facut pe multi sa se intrebe daca si el este doar o nascocire a serviciilor propagandistice ruse.

Zaytsev a existat si, datorita abilitatilor sale iesite din comun de a se camufla si de a se ascunde in locuri in care nimeni nu isi putea imagina, reusea sa doboare intre 1942-1943 (anii luptelor de la Stalingrad) 254 de inamici, multi dintre ei fiind ofiteri Wehrmacht sau contra-lunetisti trimisi in cautarea sa. Marele merit al lui Vasily Zaytsev este pregatirea lunetistilor rusi pentru razboiul de pe frontul de est. Porecliti „iepurasii” dupa numele lui Vasily (Zayats inseamna iepure), ucenicii sai doborau peste 3000 de soldati germani, schimband definitiv sortii bataliei de la Stalingrad si ai intregului razboi.

In schimb, celebrul duel dintre Vasily Zaytsev si lunetistul german Heinz Thorvald, cunoscut si ca Erwin Koning, duel puternic mediatizat de rusi in timpul razboiului, pare sa nu fie decat o fictiune. Chiar daca la Muzeul National de Istorie din Moscova, un loc aparte il ocupa luneta ofiterului nazist, cel mai de pret trofeu al lui Zaytsev, registrele germane din anii razboiului nu mentioneaza pe nimeni care sa fi purtat macar unul dintre cele doua nume.

Odata cu incheierea razboiului, lunetistul rus devenea unul dintre cei mai galonati luptatori din toata istoria Uniunii Sovietice.

Vasily Zaytsev se stingea din viata la varsta de 76 de ani, in 1991, fiind inmormantat, asa cum o ceruse, in mausoleul aparatorilor Stalingradului. Epitaful sau nu este nimic altceva decat replica celebra pe care o aruncase propagandistilor germani in 1942: „Nu exista pamant pentru voi dincolo de Volga!”.

Ivan Mikhaylovich Sidorenko
Dincolo de prezumptiva existenta a lui Mikhail Ilyich Surkov, cel creditat cu peste 700 de victime in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, Ivan Sidorenko este considerat astazi drept cel mai eficient lunetist rus din timpul luptelor de pe frontul de est, cu peste 500 de inamici doborati.

Povestea lui Sidorenko este una atipica. In 1939 isi intrerupe studiile, data fiind incepere razboiului, si este inregimentat ca ajutor intr-o divizie de mortiere din capitala Uniunii Sovietice. El nu avea nicio pregatire in folosirea armelor cu luneta, antrenandu-se de unul singur si doborand, sub ochii superiorilor sai, din ce in ce mai multi adversari.

Evidentele sale calitati de lunetist il recomanda in fata comandantilor care ii propun sa antreneze si alti soldati in tehnica uciderii de la distanta. Nu mai putin de 250 de lunetisti ieseau din scoala improvizata a lui Sidorenko, opunand o darza rezistenta in fata invadatorilor germani. Datele oficiale ale armatei ruse arata ca in cei 6 ani de serviciu militar, acesta doborase peste 500 de inamici si, mai mult, se putea lauda cu distrugerea unui tanc si a mai multor masini de lupta dupa ce trasese asupra lor cu gloante incendiare.

Sidorenko a fost decorat cu Medalia de Erou al Uniunii Sovietice si, dupa razboi, s-a retras intr-o localitate din Muntii Urali, lucrand intr-o mina de carbuni pana in 1974. Dupa acest an, fostul luptator s-a mutat in Republica Daghestan, acolo unde traieste si astazi.

Lyudmila Pavlichenko
O figura aparte a celui de al doilea Razboi Mondial o reprezinta Lyudmila Pavlichenko, una dintre cele mai temute femei lunetist din istorie, si poate cea mai eficienta, din acest punct de vedere, cu cele aproape 400 de victime inregistrate oficial. Tanara de numai 24 de ani era studenta la Universitatea din Kiev atunci cand Germania nazista declansa atacul asupra Uniunii Sovietice. Gratie experientei adunate in adolescenta, atunci cand activase intr-un club de tir, Pavlichenko devine unul dintre primii voluntari rusi care cerea sa fie trimis pe front intr-o divizie de infanterie. Chiar daca, de-a lungul razboiului, peste 2000 de femei au fost inrolate in randul batalioanelor de lunetisti, tanara de originea ucrainiana a fost, de departe, cea mai eficienta dintre ele. Numai la Odessa, acolo unde a luptat circa doua luni si jumatate, Pavlichenko inregistrase deja aproape 200 de victime, pentru ca la Sevastopol, numarul acestora sa creasca cu aproape 260. Dintre inamicii eliminati de Lyudmila, 36 erau contra-lunetisti, trimisi in cautarea sa.

Decorata cu Ordinul Lenin si Medalia de Erou al Uniunii Sovietice, Lyudmila Pavlichenko s-a bucurat, dupa razboi, de faima internationala, mai ales in Statele Unite si Canada, acolo unde a devenit primul cetaten rus primit de un presedinte american (Franklin Roosevelt). In plus, guvernul canadian i-a oferit acesteia o arma de colectie, marca Winchester, arma expusa astazi la Muzeul National de Istorie din Moscova.Pavlichenko s-a stins din viata in 1974, la varsta de 58 de ani. Doi ani mai tarziu, Uniunea Sovietica emitea o marca postala cu chipul eroinei si boteza un vas ucrainian cu numele acesteia.

Matthaus Hetzenauer
Germania nazista a fost una dintre armatele in care au activat printre cei mai bine pregatiti lunetisti din lume. In fapt, chiar si astazi, scoala germana de lunetisti este considerata cea mai eficienta, probabil si datorita renumelui creat de soldatii care au activat in cel de al doilea Razboi Mondial. Unul dintre cei mai cunoscuti si mai temuti dintre acestia a fost austriacul Matthaus Hetzenauer cel care, in timpul confruntarilor de pe frontul de est, a doborat oficial 345 de victime, cu toate ca pot fi mai multi. Recunoscut pentru curajul sau nebunesc, Hetzenauer nu se ferea sa traga asupra adversarilor in timpul bombardamentelor sau al atacurilor care se desfasurau la doi pasi de adapostul sau.

Efectele unor astfel de actiuni nu puteau trece fara urmari. Austriacul suferea traume psihice severe in urma unui bombardament sovietic si era scos din lupta cateva zile mai tarziu. El era decorat cu Crucea de Fier si Crucea Cavalerilor pentru actele sale de eroism chiar de catre generalul Walter Nehring. Capturat de trupele rusesti la finalul razboiului, Hetzenauer petrecea cinci ani intr-un lagar siberian, inainte de a se reintoarce in Austria natala. Fostul lunetist a supravietuit pana in anul 2004, atunci cand s-a stins din viata in urma unei lungi suferinte.

Carlos Norman Hathcock II
Este considerat cel mai eficient lunetist american din istorie, cu peste 300 de victime neoficiale in Razboiul din Vietnam. Tot Hathcock a detinut recordul de distanta pentru o lovitura reusita, el doborand un adversar aflat la 2.286 de metri.

Recordul de distanta detinut de Hathcock a fost depasit in anul 2002 de lunetistul canadian Rob Furlong, cel care a doborat o victima in Razboiul din Afganistan de la o distanta de 2430 de metri, ceea ce inseamna ca, datorita vitezei vantului, a trebuit sa tinteasca la aproape 17 metri in lateralul tintei.

Francis Pegahmagabow
Francis Pegahmagabow, un lunetist canadian de origine amerindiana, detine recordul pentru cele mai multe lovituri reusite in timpul primului Razboi Mondial, cu aproape 400 de victime inregistrate oficial.

[gbrgeorge]

Pentru Vasily Grigoryevich Zaytsev s-a facut si un film "Enemy at the Gates" pe care vi-l recomand. Este un film despre curajul sau si puterea de a infrunta inamicul. Mai jos e o poza cu Vasily

Edited by gbrgeorge, 26 November 2009 - 07:34 AM.

[Catalin]

Amazing Sniper Shot